Cum te simți când știi că nu ești singur? Când știi că în jurul tău mișună mii și mii de ființe, care mai de care mai absurde și mai deformate. Când știi că fiecare sunet pe care-l scoți, fiecare răsuflare, fiecare bătaie a inimii tale e percepută de cineva - de un CEVA lângă tine.
Când o mână imaterială, pe care totuși o simti rece si emanând o aură întunecată parcă vrea să te strângă de gât, să te sufoce, să se joace cu viața ta, arătându-ți că ea te poate termina într-o clipită, dar tu nu o poți atinge pe ea. Că îți este superioară și că ar trebui să i te simți dator cu viața. Că oricât ai încerca să fugi, să te ascunzi, ea mereu va fi acolo, langă tine, în spatele tău, întărâtându-te, facându-te să îți dorești cu mai mare ardoare să scapi, astfel subjugându-te și mai mult, din nou dovedindu-se cu un pas înaintea ta.
Cum te simți când îi auzi și tu ei răsuflarea? Când îi auzi râsul forțat, care denotă o persoană lipsită de scrupule (am zis persoană? Ha!), care îți îngheață sângele în tine, care te face să-ți dorești să se crape pământul acolo, sub tine, să te înghită, să te protejeze el de ce-i rău în jurul tău. Dar știi ca nu se poate.
Știi că orice ar fi, nu ești singur. Și asta nu e mereu de bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu