Cetate

Asa-i ca-i dureros cand iti intra ceva pe sub piele? De data aceasta insa, acel ceva esti un CINEVA.
Urasc cand nu am fost atenta si cineva mi-a spart baricada.. Imi pare rau ca las oamenii sa ma ajute sa-mi contruiesc iar zidurile cetatii, fara sa ma asigur ca ei raman in exterior. Nu as avea o problema sa intre, dar sa nu faca mizerie.
Penrtu ca nu e placut. Urasc cand cineva imi influenteaza starea de spirit. Cand un cuvant ma poate bucura sau strapunge.
Multumesc, mai bine ma lipsesc! Nu mai vreau sa fiu nevoita sa ma obisnuiesc ca cineva a plecat - vreau sa fie ceva normal ca nimeni sa nu fie acolo.
Ceea ce faci tu pentru tine faci cel mai bine.. Vreau eu sa-mi construiesc armura in jur, nu alti pseudo-arhitecti, care lasa brese intentionat - manete pentru situatii de urgenta.
Imi place sa fiu singura..
Sau.. Bine, recunosc.. Nu stiu daca imi place... Dar m-am obisnuit cu asta. E zona mea de confort - doar eu cu mine.