Cetate

Asa-i ca-i dureros cand iti intra ceva pe sub piele? De data aceasta insa, acel ceva esti un CINEVA.
Urasc cand nu am fost atenta si cineva mi-a spart baricada.. Imi pare rau ca las oamenii sa ma ajute sa-mi contruiesc iar zidurile cetatii, fara sa ma asigur ca ei raman in exterior. Nu as avea o problema sa intre, dar sa nu faca mizerie.
Penrtu ca nu e placut. Urasc cand cineva imi influenteaza starea de spirit. Cand un cuvant ma poate bucura sau strapunge.
Multumesc, mai bine ma lipsesc! Nu mai vreau sa fiu nevoita sa ma obisnuiesc ca cineva a plecat - vreau sa fie ceva normal ca nimeni sa nu fie acolo.
Ceea ce faci tu pentru tine faci cel mai bine.. Vreau eu sa-mi construiesc armura in jur, nu alti pseudo-arhitecti, care lasa brese intentionat - manete pentru situatii de urgenta.
Imi place sa fiu singura..
Sau.. Bine, recunosc.. Nu stiu daca imi place... Dar m-am obisnuit cu asta. E zona mea de confort - doar eu cu mine.

Ipocrizie

Imi place falsa grija pe care mi-o cica poarta multi [nu toti - la unii e pe bune. Pacat ca ii numar de doua ori pe o mana.]. Ma amuza. Modul in care atunci cand sunt trista, tre` sa fiu vesela [d'accord avec vous!] si atunci cand sunt vesela.. De ce nu sunt ca de obicei, in speta cu moralul la pamant.. [See what I mean?!]
De ce? Pentru ca oamenii te pot controla mai usor intr-un moment de slabiciune. [Pacat ca m-am obisnuit sa nu las garda jos.. Pacat pentru ei, adica.]
Imi place cum toti din jurul meu cred ca ma duc de nas.. imi place sa vad cum oamenii se straduiesc sa ma duca cu zaharelu`, cu o vorba buna, ca, de!, poate-poate-o tine..
Well, all I can say is: Dance for me puppets! Go ahead, amuse me. Crave my attention. Si poate ma uit :3. La urma urmei, te uiti la c***t inainte sa-l eviti, nu esti de acord?

Cumpănă

Cât pot urî momentul acela în care incertitudinea este singurul lucru cert!
Dar pe de altă parte, poate și nesiguranța asta are rolul ei:
Gândurile negre pe care ți le faci îți rod sufletul, te amenință, nu te lasă să dormi. Însă momentul în care totul se rezolvă, în care ți se ia o piatră de pe inimă, în care crezi cu tărie în fapul că totul e OK.. Momentul acela e de neprețuit.
Așteptarea acelui unic curcubeu merită sute de ploi!

Recomandare

Va sugerez din toata inima cartea dlui Ovidiu SCRIDON, intitulata Portetul unui gand. Un titlu sugestiv la o carte care va va impresiona profund, cel putin pe mine. O culegere de poezii minunate!

Pret: 20 RON. [Atat a fost la targul de carte, dar presupun ca este la acelasi pret in librarii]

Lectura placuta!

Greseli

De ce stau sa mai astept ceea ce stiu ca nu va veni,
Mintindu-ma ca poate-poate, miracolele lucreaza si-n favoarea mea?
Scuze, am uitat: o minora greseala a hazardului m-a facut sa sper
Dar nu-ti fa griji, s-a remediat!
Tacuta, imi inghit lacrimile-amare: sarea a pierit din ele.
Asta e. Se mai intampla...

Mai bine.. In sfarsit

Cat de placut e cand in viata ta apare o persoana care sa schimbe totul in bine...
Cat de placut e atunci cand cineva iti sterge o lacrima si iti ridica colturile buzelor intr-un zambet!
Cat de placut e sa ridici capul si sa dai de niste ochi care te privesc cald, cu drag, si te fac sa-ti dai seama ca sunt si oame care chiar tin la tine, nu doar vin, storc ce pot de la tine, si apoi pleaca.
Iti multumesc ca m-ai prins in timp ce alunecam in abis si m-ai tras din haul negru care ma inconjura.
Da. Te iubesc!

Unde dai si unde crapa

Incercand sa ranesc o persoana care m-a ranit, am "dat" involuntar intr-o persoana pe care nici in ruptul capului nu as fi intentionat sa fac sa sufere.

Simply... Fuck.

And to make things even worse.. Am un talent: in momentele CRITICE, orice zic face situatia si mai rea.. Bineinteles, cand ii ajut pe altii, pentru ei merge perfect.. Pentru mine, agraveaza..

Fuckfuckfuckfuckfuck.

Iubita.. Tin la tine mai mult ca la orice pe lume.. Simplul gand ca

te-as putea pierde m-a facut sa plang toata seara, pana la mesajul tau.

Insemni atat de mult pentru mine, nu stiu cum as putea s-o transpun in

cuvinte. Incerc, pentru ca acum, cuvintele sunt singura noastra cale de

comunicare, singura mea sansa de a-ti arata ca esti speciala pentru mi-

ne. Iti pot repeta la nesfarsit faptul ca te iubesc, tot ce pot spera e ca ma

crezi. As urla cat m-ar tine plamanii ca te iubesc, insa nu m-ai auzi. Daca

ma crezi totusi ca urlu, o fac; atat de tare, pentru tine, cat sa MA AUZI.

Acolo, departe unde esti tu, departe de mine, departe de puterea mea de

a te convinge cat te iubesc, as vrea sa auzi cat tin la tine.

De-aceea insirui aici cuvinte.. Poate lipsite de sens, dar izvorate din inima.

Asta e modalitatea mea de a striga, sa ma auda toata lumea, sa ma auzi si

TU.

IFLY, Andra!

?

De ce nu am facut nimic pentru a impiedica finalul acesta tragic, cu scena in iz de sange si actorul principal, otravit?

De ce nu am tipat, urlat, de ce nu m-am zbatut sa schimb scenariul?

De ce nu am realizat asta la inceput?

Poate ca e mai bine asa..

Incerc sa gandesc pozitiv..

Cine stie, poate asta e maretul plan al lui Dumnezeu pentru mine.. Se spune ca El nu-ti da mai mult decat poti indura... Poate trebuie sa realizez cat de puternica sunt, avand in vedere ca imi trebuie rezistenta la maximum acum.. Tot despre El se spune ca Ii pune la incercare pe cei pe care Ii iubeste.. Nu stiu daca doar imi pare mult, sau daca ar trebui sa ma simt iubita!

De ce trebuie sa ma cobor la nivelul emotiilor? Sa-mi traiesc sentimentele atat de intens?

De ce trebuie sa simt fiorii cand persoana aceea care respira rautate prin toti porii e langa mine?

De ce nu pot avea si eu un buton din acela, apas o data si-mi tai toate sentimentele?

De ce sunt atat de idioata incat pun la suflet tot?

De ce nu mi-am dat seama mai devreme de ce e in jurul meu? De ce nu am schimbat scenariul?