Shit.

Stii sentimentul care te incarca cand esti parasit de tot, toti si toate? Cand Desi e week-end si ai stat relaxat, te simti sleit de putere? Desi se presupune ca ai amici care sa-ti fie alaturi, te simti abandonat? Desi stii ca nici in p**a nu tre' sa te doara de restu', simti ca te doare tot?
Iti doresc ca nu stii!
Iti doresc ca hazardul sa-ti pregateasca ceva mai bun, pentru ca meriti ceva mai bun de atat. Ai luptat din greu pentru a ajunge ce esti acum, sa ajungi exact asa cum ai vrut. Meriti tot ce e mai bun.
Tine-te bine, avionul asta te va scutura bine. Dar te va duce la zece mii de metri deasupra celorlalti.

Banner :)

Denis, dupa cum am scris si pe jurnalu` personal, geniu in Photoshop si coduri html, mi-a facut azi un banner kickass >.>
Check it out >.>

Fank yew, Denis! >:D<

Am I the only one?!

Sunt eu singura care trece repede de la extaz la agonie, dar niciodata din agonie in extaz?!

Agonie

Se simte moarta, desi stie ca e in viata.

Mainile-i sunt cuprinse de spasme, ea nu le simte.

Ochii i se dau peste cap; oricum nu vedea nimic.

In urechi ii tiuie tacerea, in gura simte gustul sangelui, in aer e miros de durere.

Pielea-i de lapte ascunde mii de cicatrici marunte.

Vede cu ochii mintii o fiinta inaripata ce-i intinde mana.

Un inger sau un demon?

Ceva ii spune ca o s-o ajute sa scape de durere.

Stie ca pretul platit estie viata ei.

E dispusa sa-l plateasca.

Cuprinsa de agonie, paseste in nefiinta.

Zici tu? :))

Fragment de pe Facebook.

B keep smiling!
acum aproximativ un minut · Îmi place
Heart-Shaped Box Right! ♥. Even when you feel like the whole world is falling appart, like everyone looks at yew with hatred in their eyes, when everything is grey and suicidal seems like the only way out.. Keep smiling! :)

Blogoteca

Multumita lui C.L.M. , am intrat in Blogoteca pe Facebook.
Am navigat printre linkuri... Ajungand in final pe blogul acesta. Imi permit sa marturisesc ca deja am trimis mai departe o poezie, respectiv pe aceasta.


Vrei mai multe bloguri geniale? Intra pe Blogoteca si serveste-te =P

Blogger -.-"" IAR nu pot schimba culoarea?!

Blogroll

.. Ma gandesc sa fac un blogroll pe blogul asta.
Cu bloguri care sa fie in concordanta cu blogul meu...
Momentan am My pretty fucking world si Calator. Astept alte sugestii :)

[D: Da-ti foc, Blogspot! Nu pot schimba culoarea linkurilor.. Am vrut sa le pun intr-un turcoaz/bleu... Dar nu vrea Dx. Oricum, promit ca acolo sunt niste linkuri! xD]

Ai plecat.

Orgoliul meu ranit te vrea.
Trupu-mi invinetit cerseste o alinare.
In urechi imi tiuie linistea - Am nevoie de vocea ta!
Ochii meu au nevoie de privirea ta.
Buzele mele vor sa-ti guste pielea.
Degetele mele vor sa-ti caute mana.
Spatele meu vrea sa fie inconjurat de bratele tale.
Picioarele mele vor sa se odihneasca peste ale tale.
Inima mea vrea sa bata langa a ta.

Miroase a mort. Miroase a tine.
Caci ai plecat din lumea asta.
Te-ai lasat pacalit de negura ce plutea deasupra noastra.

De ce nu ai ramas langa mine?!
Te-as fi invatat sa lupti.
As fi luptat umar la umar cu tine [ah! Cat tanjesc sa-mi las capul pe umerii tai!]

E prea tarziu.

Iau pistolul inca incins, manjit de sange [Cat de familiar e mirosul sangelui tau! De ce, oare?] si il duc la tampla.
Totul e bine cand se termina cu bine


T.

"Poemul pe care mi-l spun numai mie"

De IARINA COPUZARU

e un cuţit între noi
cu două capete tăioase
de oriunde am începe
simt cum se scurge sîngele pe mîini

de ce văd resturile iubirii agăţate
ca o copilărie căreia i-am sfîrtecat intestinele

sub bătăile inimii stau
le-aud - pietre aruncate în apă -

somnul are miros de săpun
întinde hainele mele decolorate pe frînghie
s-au lărgit atît de mult
încît îmi închipui că eşti lipit de mine
şi sîngerarea e imposibilă
ca şi cum am fi dintotdeauna doi morţi
pentru care doar dragostea

Sursa
Penrtu alte poezii, click AICI

Cate lacrimi?

Cate lacrimi trebuie sa vars, sa scap de raul de tristete ce-mi strabate sufletul?
Spune-mi cate, si ti le dau ofranda, Fericire! Doar zi-mi cate trebuie sa vars sa te ajung.

"Vreau sa-ti zic ceva"

Dar nu pot..
Dar nu, ca vezi..
Dar aia..
Dar ailalta..
Hai, frate, ai ceva sa-mi spui?!
Spune-mi in fata!

Vreau sa....

Vreau sa stau pe acoperis, in timp ce ploua.. Si sa plang.. Sa stiu ca lacrimile mi-au curatat sufletul.
Vreau sa stau la malul marii, pe coasta, la un apus de soare. Si sa urlu. Pana ma dor plamanii, sa urlu! Sa stiu ca orice am avut pe suflet, am spus, ca nu am ascuns nimic.
Vreau sa retraiesc fiecare clipa in care am ras, sa ma binedispuna.
Vreau sa fiu julita, lovita, invinetita, zgariata. Ca sa SIMT. Sa simt ca traiesc. Sa stiu ca nu visez nimic din jurul meu. Sa stiu ca e real.
Vreau sa fiu cine stiu ca sunt fara sa fiu judecata.
Vreau multe..
Pacat sa nu le pot avea :)
Iata si melodia de la care a pornit totul

Search Video Codes

Nu stiu ce e cu melodia asta ^ , dar mereu are efectul asta asupra mea :]]

Prapastie

De ceva vreme -cativa ani?- a cazut in prapastie. Nu a ajuns la fundul ei. Plueste parca in abisul negru. Haul se chiunuie s-o inghita. Ea lupta, se zbate, nu se lasa.
Dar mai poate. E secatuita, sleita de puteri, fara suflu, plina de vanatai, de oase rupte, de zgarieturi si julituri. Se da batuta. Stie ca, indiferent de ce zice lumea, ea a luptat. Cat au tinut-o puterile, a luptat.
Alunecand in abis, icneste. Apoi scoate un urlet agonizant.
Cine insa s-o auda?!
E singura... Singura in intuneric.

Imi e frica de..

Moarte.

De necunoscut. De ce e dincolo.

Pana acum, ma aruncam "cu tupeu inainte" mereu. Nu imi pasa de consecinte sau de alt ceva. Doar vroiam sa vad ce si cum.

Nu mai sunt aceeasi.

Nu mai am atata sange in mine.

Dar asta e...

Imi e frica de moarte, de necunoscut, de "somnul din care nimeni nu se trezeste". Si?!

Macar am tupeu` s-o admit.

Sanatoriul [Despre viata.]

Cei patru pereti albi, simpli, o sufoca. In geam isi vede reflexia, batjocoritoare parca. Ce a fost si ce a ajuns.

Stie ca in spatele geamului ~cu un singur sens~ o studiaza niste persoane imbracate in halat alb, care isi iau notite despre comportamentul ei. Nu ii pasa. Nu se va schimba. Si ea, si personalul stie asta.

Cum a ajuns aici?!

Simplu: A vorbit.

Stie ca e diferita. Dar nu i-a pasat. A vorbit, si-a expus parerea si au bagat-o aici.

Nu e ca ceilalti oameni de aici. Nu vorbeste nici cu morti, nu e nici piromaniaca si nici schizofrenica.

Pur si simplu priveste dincolo de doctrinele administrate pretutindeni.

Ea nu vrea sa aiba impresia ca duce o viata perfecta. Ea vrea sa vada viata asa cum e, ci toate calitatile si defectele ei. Nu vrea sa vada viata cum o vad ceilalti: Vrea s-o vada prin ochii EI!

Cere prea mult?! Vrea doar dreptul la propriile opinii. La propria viata. Nu vrea doctrine si ideologii. Nu vrea falsitate. Nu vrea minciuni. Cere prea mult?!

Reflexia din geam ii raspunde batjocoritoare:
"Esti intr-un sanatoriu. Ghici!"

Falsitate.

Se holbeaza la caietul din fata ei.. Tema la romana. Cliseic, are de facut o compumere libera.

Despre CE sa scrie?
"Despre ce simti tu", i-a sugerat profesoara.

Cum poate sa scrie ea despre monstrii care-i chinuie sufletul? Despre agonia din interiorul ei. Despre norii plumburii care plutesc deasupra-i zilnic. Despre viata care se taraste pe langa ea. Despre minciunile care-i zgarie urechile si despre oamenii care-i sufoca sufletul. Despre falsitatea care o inconjoara. Despre tradarie si piedicile de care incerca mereu sa treaca...

Crispata, scrie careva randuri despre niste fluturi intr-o poiana. Mintea nu inceteaza sa-i dicteze un singur cuvant, continuu: FALS. FALS. FALS. FALS.

Let music fill your heart.

Cu castile in urechi, tolanita pe pat, cu picioarele pe pereti, asculta muzica. Gandul ii zboara liber.

Se simte mai bine ca oricand.

Oricat de ciudat ar suna, multumesc trupei [! /:)]care

imi face ziua mai placuta, care ma face sa ma simt bine, care

imi umple iPodul, telefonul si blogul, care ma inspira, care ma

face sa perseverez in a canta la chitara, care face drumul de

acasa la statie sa para mai scurt, care face asteptarea suportabila,

dar care mai presus de toate, interpreteaza niste melodii care..

In care ma regasesc, care imi taie respiratia, care ma bucura,

care ma fac sa ma simt ciudat.. Un sentiment euforic.. Poate fericire?

BULLET FOR MY VALENTINE. Inca o daca, multumesc.!

Prieteni

Sta singura in camera.. Simte nevoia sa vorbeasca cu cineva..

Ceva o indeamna sa-si ia telefonul...
Selecteaza agenda.. Lista i se prelinge in fata ochilor... Stie ca e de prisos sa caute pe cineva - nu va gasi pe nimeni nu care sa vorebasca. Are agenda plina si totusi nu are prieteni..
Stie ca cei care ii zambesc zilnic si cei care se tin dupa ea nu ii sunt prieteni. Sunt niste lipitori care vor sa ia tot de la ea.. Au inceput deja: Energia si viata o parasesc zi de zi. Vrea sa scape din cercul asta vicios. Dar stie ca nu are cum... Stie ca peste tot vor fii oameni care vor face acelasi lucru. Si nu ii condamna. Este in firea omului.

It`s in our nature to destroy ourselves.

It`s in our nature to kill ourselves.

It`s in our nature to kill eachother.

It`s in our nature to kill.

Papa Roach- Blood Brothers

Cade...

Isi simte pulsul accelerand.. Cu toatea astea, paleste. Vede in ceata. Nu mai gandeste limpede. E paralizata. Simte niste ghiare reci zgariind-o. Ele ii strang picioarele, tintuind-o pe loc... Urca pe abdomen, acarapandu-i stomacul...Acum o strange pieptul.. Nu mai poate respira.. Ghiarele i-au astupat gura. Nu mai poate scoate niciun sunet... Aceleasi ghiare o trag in abis.. Ea cedeaza... Cade... Cade... Se afunda...

Ajut-o...

O doare..
Alina-i durerea!
Nu mai suporta mult.
Fura-i greul!
Sufera.
Curma-i suferinta!
E speriata.
Linisteste-o!
E doar un copil pierdut..
Arata-i drumul!

E singua.
Tine-o de mana!
E liniste.
Umple-o cu vorbe linistitoare!
O ard plamanii.
Respira pentru ea!
E obosita.
Da-i energia ta!
E doar un copil pierdut..
Ghideaza-i pasii!

Plange..
Sterge-i lacrimile!
Ii e frig..
Incalzeste-o cu prezenta ta!
Stie ca vei pleca..
Sopteste-i ca nu-i asa!
Cade.
Sprijin-o!
E doar un copil pierdut..
Paseste alaturi de ea!

Clavirul

Se-aude clavirul de sus, la un cat.
Pe mine nu m-a impresionat.
Nu acum, cu sufletu-mi rece, incarcat
De durere, ce acum a murit, s-a uscat.

Caci sunt un om mort, dar viu,
Nu traiesc, dar nu-s in sicriu
Nu fac nimic, atat cat stiu..
Clavirul de sus canta un cantec pustiu.

Si stiu, cantecul mi-e destinat
Caci acum sunt un om ruinat
Cu sufletul mort si usat..
Aud clavirul de sus, la un cat.

Lacrimi de zapada.

Pe gerul de-afara
Sta ghemuita pe o strada
O fetita-nfrigurata
Printre lacrimi de zapada.

Din ochi ii curg intr-una
Rostogolindu-se pe-obraji, c-apoi sa cada
Stropi indurerati, ce-ngheata
Si ajung lacrimi de zapada.

Si-i liniste de mort afara
Si iar au inceput sa cada
Inconjurand fetita-n ghiare reci
Curg lacrimi de zapada.

Mainile nu si le mai simte
Din poala jos si le lasa sa cada
Si isi da suflul, fetita de afara
Inconjurata de lacrimi de zapada.