De ceva vreme -cativa ani?- a cazut in prapastie. Nu a ajuns la fundul ei. Plueste parca in abisul negru. Haul se chiunuie s-o inghita. Ea lupta, se zbate, nu se lasa.
Dar mai poate. E secatuita, sleita de puteri, fara suflu, plina de vanatai, de oase rupte, de zgarieturi si julituri. Se da batuta. Stie ca, indiferent de ce zice lumea, ea a luptat. Cat au tinut-o puterile, a luptat.
Alunecand in abis, icneste. Apoi scoate un urlet agonizant.
Cine insa s-o auda?!
E singura... Singura in intuneric.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu