[CITAT] Drumul spre nicaieri

Poezia ii apartine colegului meu de clasa, Bogdan. Mi-a facut o mare onoare in a ma ruga sa o postez pe blogul meu :)
Feast your eyes.



E noapte...si tarziu...
E iarna...si pustiu...
Iar eu,stingher,cutreier
Pe-un drum pavat cu sange;
Un drum spre nicaieri...

Si merg nestingherit;
Ma plimb necontenit;
Dar nu sunt singur...
Ca mine...sunt multi altii
Si ei,ca si mine,se plimba pe-un drum al viselor pierdute;
Un drum al zilelor sfarsite...
Un drum spre nicaieri!

Iar frigul ma loveste,
Nopatea imi sopteste;
Ma-ndeamna s-o urmez...
Si nu e chip sa nu raspund chemarii pribegiei...
Caci daca nu as fi pribeag...as sta in pat...
Nu m-as plimba pe-un drum pavat cu oase;
Un drum plin de sperante false...
Un drum spre nicaieri...

Mergand pe drumul uitari,
Mi-aduc aminte...de niste cuvinte:
Drumul e al nimanui...si al tuturor;
Drumul duce spre nicaieri...si spre oriunde;
Drumul e al pierzaniei...si e drumul salvarii...
Pe drumul spre nicaieri...sa nu-ncetezi sa speri...

Dar iata!Drumul fara de sfarsit...are un sfarsit...
La capat de drum pe cine pot vedea eu acum?!
O persoana cu un voal ruptecos in loc de haina...si slaba...si cu un cutit cu maner de os in teaca?!
Apoi cu glas ragusit graieste:
Sfatul nopti de l-ai fi ascultat;
P-acest drum de n-ai fi luat...
M-ai fi ocolit fara de pacat...
Si de subt voalul ruptecos scoate cutitul cu maner de os.
Atunci tresar si-i spun in fata:
Socot ca nu ma vrei in viata?!
Spun eu privind pe moarte-n fata...
Prea bine fiinta nemiloasa
Curma-mi viata,ca sa te poti duce-acasa!!!
Atunci fiinta odioasa deveni extrem de furioasa...
Si-mi infipse cutitul in inima-mi pribeaga;
Apoi puse cutitul in teaca...
Iar eu...ma prabusesc pe drum;
Nu mai am ce sa-i mai spun...
Si privesc cum sangele-mi se scurge pe drumul pavat cu sange si oase;
Cu vise si sperante...
Pe-un drum intunecat;
Pe-un drum insangerat....
Un drum spre nicaieri!