Minciuna

Degeaba incerci sa-mi soptesti vorbe dulci.
Ochii tai urla adevarul.
Si oricat m-as preface analfabeta in jocul acesta,
nu mai pot!

Parca am dezvoltat o alergie la inselaciuni,
la oameni falsi,
La tot ce-i rau in jurul meu, si tousi, din pacate,
e acolo.

A naibii-aceasta alergie, stranut continuu,
ochii rosii, umflati
Nici oazele mele de oameni normali
Nu o mai alunga.

Citesc rautate in ochii celor din jur
Miros ura pe strada
Pot taia invidia cu un cutit, inselaciunea la fel
Ce e cu locul asta?!

Cum am ajuns intr-un asa un mediu?
Ce e cu lumea asta?!
Traziti-va, fratilor, ca voua va faceti rau, nu mie
Am invatat sa trec peste

Dar voi degenerati, din put in lac in ocean
Pe voi va degradati
Si tot voi va plangeti ca raul va mananca in jur
Pe bune, sunteti copii tembeli?!

Nu v-ati prins ca lumea e o oglina in jurul vostru?
Daca imparti rautate
Degeaba te astepti sa primesti in schimb zambete dulci,
Sincere.

Serios ca degeaba: ele nu mai exista
S-au spulberat
Au fost inghitite de Raul din-prejur
Asimilate.

Acelasi zambet cald de alta data acum e rece
Imi da fiori
Imi face pielea de gaina, ma face sa vreau sa plec
Sa fug din calea lui

E din cauza ca am crescut?! Privesc eu lumea cu alti ochi?
Sau chiar asa e:
Totul in jur e altfel, hain, neplacut,
primejdios..

E doar parerea mea?

  "Lumea era intr-un echilibru cand oamenii erau iubiti si obiectele folosite. Acum, oamenii sunt folositi si obiectele iubite"