Minciuna

Degeaba incerci sa-mi soptesti vorbe dulci.
Ochii tai urla adevarul.
Si oricat m-as preface analfabeta in jocul acesta,
nu mai pot!

Parca am dezvoltat o alergie la inselaciuni,
la oameni falsi,
La tot ce-i rau in jurul meu, si tousi, din pacate,
e acolo.

A naibii-aceasta alergie, stranut continuu,
ochii rosii, umflati
Nici oazele mele de oameni normali
Nu o mai alunga.

Citesc rautate in ochii celor din jur
Miros ura pe strada
Pot taia invidia cu un cutit, inselaciunea la fel
Ce e cu locul asta?!

Cum am ajuns intr-un asa un mediu?
Ce e cu lumea asta?!
Traziti-va, fratilor, ca voua va faceti rau, nu mie
Am invatat sa trec peste

Dar voi degenerati, din put in lac in ocean
Pe voi va degradati
Si tot voi va plangeti ca raul va mananca in jur
Pe bune, sunteti copii tembeli?!

Nu v-ati prins ca lumea e o oglina in jurul vostru?
Daca imparti rautate
Degeaba te astepti sa primesti in schimb zambete dulci,
Sincere.

Serios ca degeaba: ele nu mai exista
S-au spulberat
Au fost inghitite de Raul din-prejur
Asimilate.

Acelasi zambet cald de alta data acum e rece
Imi da fiori
Imi face pielea de gaina, ma face sa vreau sa plec
Sa fug din calea lui

E din cauza ca am crescut?! Privesc eu lumea cu alti ochi?
Sau chiar asa e:
Totul in jur e altfel, hain, neplacut,
primejdios..

E doar parerea mea?

  "Lumea era intr-un echilibru cand oamenii erau iubiti si obiectele folosite. Acum, oamenii sunt folositi si obiectele iubite"

Oamenii si ciudateniile lor

E ciudat cum cei mai aparte oameni iti apar in viata.. Si au un impact asupra ta.
Cum oameni cu care nu te-ai gandit ca vei ajunge iti sunt alaturi.
Cum persoane pe care atat de greu le vezi se bucura atat de mult sa te vada, si invers..
Cum oameni in care nu esti obisnuit sa-ti pui increderea ti-o castiga.
Cum cei mai simpli oameni iti schimba viata intr-un mod extraordinar.
"De ce nu mai dai posturi d-alea pe blogu` tau?"
Inca dau posturi pe blog.. Dar cele "alea" de pana acum erau diferite, oglindindu-mi starea de spirit.. Erau triste, si de-aceea placeau. Exprimau mai mult decat as putea spera.
Dar sincer.. Prefer sa ma inconjor de oameni pentru care nu asa-zisa mea "faima", insgnifianta in lumea blogosferei, e importanta, ci faptul ca postarile mele nu mai emana sentimente obscure.
Week-endul asta am radiat de fericire.. Cica din cauza vacantei. Eu cred ca e din cauza oamenilor! Din cauza LOR, cei pe care ii iubesc enorm si care mi-au schimbat radical viata..
Le multumesc celor care mi-au smuls covorul de sub picioare: am aterizat pe un fotoliu cu masaj! :]